Una dintre bucuriile mele atunci când sunt la Sighet este să stau lângă ușa Memorialului privind și comparând expresia celor ce intră în muzeu – calmi și distinși, pregătiți pentru o descoperire intelectuală mai mult sau mai puțin indiferentă – și a celor ce ies, uneori după ore lungi de vizitare, transfigurați ca de o experiență existențială, purtând pe chip o lumină izvorâtă – în pofida suferințelor aflate – din descoperirea forței binelui de a se fi întrupat în destine umane, în modele. Pentru că nu cred că există ceva care să lipsească lumii noastre mai mult decât modelele umane, … Continuă lectura Eliberarea modelelor