Ancore contemporane

Scrisoare in alb

 Privesc peisajul imobil. Privesc imobil peisajul care se desenează prin ceața diafană dincolo de fereastră. De fapt, cel imobilizat sunt eu. Cum ar fi dacă aș putea schimba locul cu peisajul din fața mea? E vară. Vara dă adesea impresia de imobilitate, poate e imaginea celei mai desăvârșite încremeniri în miezul copt al timpului, în… Citește mai departe

Ancore contemporane

Prolog la o Scrisoare…

 ​„Dragă Ida, îți scriu o scrisoare în minte. Nu voi putea să aștern pe hârtie aceste cuvinte, nici să le rostesc vreodată, sunt doar frânturi de gânduri din care vreau să fac confesiunea mea către tine. Voi continua să-ți scriu în fiecare zi, până când va veni aceea pe care ne-am obișnuit să o numim…
Citește mai departe

Amintiri esentiale

Revista Culturala Trinitas – Interviu Ioana Nicolae

 La rubrica de astăzi, ascultați mărturiile deosebit de vii ale poetei și prozatoarei IOANA NICOLAE, mărturii legate de Sărbătoarea Paștilor, așa cum o trăia în copilăria petrecută la Sângeorz-Băi. Dar și cum o trăiește astăzi. Ioana Nicolaie –  scriitoare, prozatoare, publicista; a lucrat în presă și în domeniul editorial ( a colaborat ca redactor la editurile Casa Radio, Polirom și Paralela 45); profesoară…
Citește mai departe

Ancore contemporane

Fotografie de familie

  „Cititorul va coborî în poveste apăsând cu grijă pe fiecare cuvânt, aşa cum păşea Anica pe treptele care duceau în pivniţă. După aceea va căuta să vadă dacă cuvintele sunt vii, aşa cum asculta Anica ouăle de cloşcă, ducându-le la ureche să afle dacă mai trăiesc puii înăuntru. Pe cele pe care le va…
Citește mai departe

Amintiri esentiale

Viata si Carti – Intamplarea cea mai bine pastrata

 ÎNTÂMPLAREA CEA MAI BINE PĂSTRATĂ ÎN MINTE așteaptă să fie povestită. Am scris-o mai demult și am și publicat-o într-o revistă, sub nu mai știu ce titlu, fiindcă acela pe care-l dădusem eu n-a plăcut cenzurii: Te cheamă Mitropolitul! Reluând istorisirea în Cărțile au suflet, după 1989, i-am pus titlul inițial. N-o voi relua încă…
Citește mai departe

Ancore contemporane

De Paşti (Grădină în primăvară)

 Eram în Sâmbăta Mare. Se pleca încet spre seară. Toată ziua zumzăisem prin jurul Anicăi. Oale, străchini, strigăte, găini, eu…de toate! Anica face cozonaci. Pune lapte, făină, ouă, zahăr. Miroase vanilia, dulce ca raiul. Tot felul de ingrediente rare, folosite cu grijă…. pentru că nu se găsesc! Şi pentru că din ele se fac lucruri…
Citește mai departe

Mergi la Început