Celebra bojdeucă, situată în ,,mahalaua celestă Țicău” (după expresia inspirată a poetului Mihai URSACHI, fost deținut politic), a fost și a rămas un reper în mitologia Iașilor junimiști, maiorescieni, haretieni. Prietenia exemplară între Creangă nemțeanul și mai junele botoșănean Eminescu
i-a conferit un plus de legendă.
Situată într-o zonă rustică a İașilor ospitalieri și generoși,
la margine de ,,comună” colinară, pe un teren proprietate a bisericii ,,Bunavestire/ Buna Vestire”, locuința modestă ,,cu trei odăi, coperită cu stuh, și în ogradă cu fântână” a fost construită de Constantin Vasiliu, în 1842. Vândută și revândută, este cumpărată de Ion Creangă în 1879, cu 50 de galbeni austrieci, pe numele Tincăi Vartic, isteață, populară și devotată consoartă. Creangă se mutase aici încă din 1872. Primea, entuziast, comilitoni de lucru la celebrele manuale ,,Geografia județului İași”, ,,Metodă nouă de scriere și cetire” sau ,,Învățătorul copiilor”. Colocvialitatea și efortul temeinic animau zilele și nopțile (de vară metafizică), dedicate școlilor, amintirilor din copilărie, Junimii de la Casa Pogor sau de la Iacob Negruzzi, Veronicăi Micle și necazurilor ei sau ,,misiunii preotului la sate”! Întâlniri marcate/ îngânate, deseori, (chiar și la lumina lămpii, lumânării sau lunii incendiare), de 15-20 de mâțe ,,junimiste” și de motani, boemi ai colinei Sărărie, cu vedere spre dincolo de Ciric și de Prut.
După moartea Tincăi Vartic, în 1915, în locuința, abandonată, scâțâiau grinzile. Ùn grup entuziast și coerent de învățători, scriitori, preoți, de universitari, de foști elevi ai institutorului și de amici ai diaconului, ai scriitorului din ce în ce mai prețuit în postumitate, constituie, în 1917, Comitetul Ion Creangă”, care cumpără ,,bordeiul dărăpănat de la proprietarul de facto – Biserica Bunavestire.
Edificiul este restaurat, dotat cu câteva valori patrimoniale, și, la 15 aprilie 1918, este inaugurată CASA MEMORIALĂ ION CREANGĂ! An unionist, pe fond de încrâncenat război mondial!
Muzeul a beneficiat , la început, de auspiciile și de susținerea Primăriei Iași și a primei noastre universități. Astăzi se află în gestiunea și în finanțarea Consiliului Județean și în administrarea Muzeului Național al Literaturii Române Iași.
,,Bojdeica (sic!) mea de casă, și de vară, și de iarnă, și de zile bune, și de zile rele” – cum scria ludicul junimist -, exultă, astăzi, recent re-re-restaurată, din 1918 încoace, în hărmălaia convivială a vizitatorilor, în principal a noilor generații de abecedariști și de internetiști (sic!) de pretutindeni.
Din ValeaLU de İași,
de Sfântul Dumitru
