Nu știm după ce criterii apar și se afirmă, în literatura română, marile ei generații. Poate rămâne o parte de taină, poate explicațiile se sprijină și pe argumentele continuității cel puțin a unui filon care este cel al limbii române. Oricum, ajungem să vorbim cu domnul profesor Nicolae Manolescu, autorul „Istoriei critice a literaturii române”,… Citește mai departe
Perpessicius este pseudonimul lui Dumitru Panaitescu, poetul, criticul și istoricul literar, dar, mai ales, editorul cunoscut al lui Eminescu. S-a născut la Brăila, în 1891 și a plecat în veșnicie în 1971 (București). De unde pseudonimul Perpessicius, cu care semnează prima dată versuri, în revista „Cronica” a lui Gala Galaction? Ei bine, în Primul Război… Citește mai departe
N-am mai avut răbdare de a întoarce filele, așa că nu mai știu ce s-a întâmplat în cele patru cânturi ale Poveștii, scrise citeț, în creion, pe un caiet cu foi veline (altele sunt pe maculator). Și, ca o probă de cât de în serios mă luam bietul de mine, adaug că poemul cu pricina… Citește mai departe
În 13 martie 1907, se năștea, la București, cel care avea să devină istoricul religiilor prin excelență, savantul Mircea Eliade. În „Istoria critică a literaturii române”, Operamagna a lui Nicolae Manolescu, Mircea Eliade se bucură de aprecierea criticului ca autor de proză, mai ales de nuvelistică fantastică. La rubrica de astăzi, îl puteți asculta pe NICOLAE… Citește mai departe
La treisprezece-paisprezece ani eram, desigur, mult mai sensibil la aventurile personajelor. Dar faptul de a fi citit romanul de câteva ori (cu puține am mai procedat așa) îmi dovedește că eram atras și de altceva decât de aceste aventuri, care-mi deveniseră perfect cunoscute, în cele mai mici amănunte. Recitind romanul de curând, am fost surprins… Citește mai departe
NU POT SĂ BAG MÂNA ÎN FOC că Insula misterioasă a fost primul roman de Jules Verne pe care l-am citit. Dar el mi s-a părut cel mai captivant şi mi-a deschis nu doar gustul de a-l citi până la capăt pe autorul francez (ceea ce am şi făcut, împrumutând carte după carte de la Biblioteca publică din… Citește mai departe
Un capitol peste care nu pot să trec îl reprezintă poveștile. Ale lui Creangă se aflau printre cărțile din prima mea bibliotecă. Dovadă eticheta cu numărul 3 de pe cotor. Mama îmi citea în franceză Perrault. Mai târziu l-am citit eu însumi în traducerea Sarinei Cassvan. Țin minte că mă fascinau numele din poveștile lui.… Citește mai departe
PRIMA MEA AMINTIRE este legată de o fotografie și de un cuvânt. Nu vreau să caut cu tot dinadinsul un sens în asta. Mai ales că, dacă am avut în general o bună relație cu cuvintele, am avut una mult mai proastă cu imaginile. Cred însă că merită să vă povestesc. E o fotografie de… Citește mai departe