Revistele pe care le-am tot scos m-au silit să fac şi critică literară. Proiectasem chiar un volum (lucram totul pe picior mare, ce mai!) intitulat Din condei,şi care urma să cuprindă zece capitole. Fiecare capitol avea tema sa. Prefața (există una, firește!) este foarte glumeață. Dacă mă gândesc bine, s-ar putea crede că-mi convenea genul… Citește mai departe
Tot istorice sunt și dramele în versuri pe care le regăsesc prin alte caiete. N-am sfârșit niciuna, deși am început o groază. Modelul era, ați ghicit!, Alecsandri. La Hașdeu și la Davila nu ajunsesem. Dar ce nevoie aveam de ei? în Alecsandri, era totul. Oarecare influență avuseseră și piesele lui Hugo, pe care nu le… Citește mai departe
Acum mulți ani, chiar de ziua în care împlineam o anumită vârstă, un telefon mi-a reamintit că promisesem să scriu pentru radio un portret al lui Alexandru Ivasiuc. Orice altă treabă de acest fel aș fi amânat-o, dar nu fiind la mijloc un articol despre neuitatul meu prieten, nelipsit de la ziua mea, care lui… Citește mai departe
În mod cu totul curios, dintre lecturile de care îmi aduc aminte nu fac parte decât foarte puține „cărți pentru copii”. Să mi se fi părut neserioase, mie, care mă credeam deja Jules Verne? Motivul adevărat îmi scapă. Când, peste două decenii, i-am încropit fiului meu o bibliotecă proprie, am constatat că generația lui citește… Citește mai departe
Nu sunt un tip metodic neapărat, dar uneori mă trezesc calculându-mi mișcarea următoare. Cu nucul, am avut o relație foarte metodică. Stând călare, în șa, am cercetat cu multă atenție trunchiul care se înălța, sub ochii mei, în plin frunziș. Am constatat destul de repede că nu există multe variante de a mă urca mai… Citește mai departe
La Râmnicu-Vâlcea, în „curtea păsărilor” din spatele casei unde m-am născut, erau doi nuci maiestuoși, unul așezat oarecum lateral, lângă un bazin de ciment despre care n-am știut niciodată la ce folosește, altul, exact în mijloc, și foarte înalt. Acesta, din mijloc, avea scoarța lucioasă, cu noduri puține, și coroana bogată, dar nu la fel… Citește mai departe
Tocmai m-am întors de la deschiderea oficială a Salonului internațional de carte Bookfest. Într-adevăr, avem nevoie de o sărbătoare a Cărții. De o celebrare a spiritului prin lectură. De o călătorie infinită spre cunoaștere prin poveste. Moto-ul Suediei, invitata de onoare a ediției din acest an, sună chiar așa: creating stories. Răsfoind presa scrisă și… Citește mai departe
Să nu uit concurența pe care o făcea cititului joaca. Nu școala. Joaca. Școala o sacrificam fără părere de rău, deși nu mi-am ascuns niciodată manualele printre buruieni ca micul erou al lui Joyce din Oameni din Dublin. Eram perspicace și iute la învățătură. Recuperam fulgerător întârzierile, la orice materie, și cu atât mai mult… Citește mai departe