Două cărți apărute la Humanitas Fiction, în colecția „Raftul Denisei”, stau sub semnul a ceea ce se numește astăzi „compromisul supraviețuirii”. Distinsa doamnă Tania Radu, critic literar autentic, autoare printre altele a volumului „Chenzine literare”, nominalizat la premiul Uniunii Scriitorilor, va dezvolta semnificațiile sintagmei amintite, „compromisul supraviețuirii”, într-un comentariu de
Read More
A existat dintotdeauna la mine o legătură între boală și lectură. Cred că ea s-a înnodat pe la nouă sau zece ani. Odată cu biblioteca proprie la care m-am referit. Am făcut
Tot istorice sunt și dramele în versuri pe care le regăsesc prin
Revistele pe care le-am tot scos m-au silit să fac şi critică
„Faptul că împlinește 100 de ani este o victorie!” a exclamat, cu participarea inteligentă și entuziastă cunoscută, distinsa doamnă Ana Blandiana, la seara aniversară „Mircea Carp la 100 de ani”. Întâlnirea a
Două cărți apărute la Humanitas Fiction, în colecția „Raftul Denisei”, stau sub semnul a ceea ce se numește astăzi „compromisul supraviețuirii”. Distinsa doamnă Tania Radu, critic literar autentic, autoare printre altele a
Revistele pe care le-am tot scos m-au silit să fac şi critică literară. Proiectasem chiar un volum (lucram totul pe picior mare, ce mai!) intitulat Din condei,şi care urma să cuprindă zece
Tot istorice sunt și dramele în versuri pe care le regăsesc prin alte caiete. N-am sfârșit niciuna, deși am început o groază. Modelul era, ați ghicit!, Alecsandri. La Hașdeu și la Davila
Acum mulți ani, chiar de ziua în care împlineam o anumită vârstă, un telefon mi-a reamintit că promisesem să scriu pentru radio un portret al lui Alexandru Ivasiuc. Orice altă treabă de
În mod cu totul curios, dintre lecturile de care îmi aduc aminte nu fac parte decât foarte puține „cărți pentru copii”. Să mi se fi părut neserioase, mie, care mă credeam deja
Nu sunt un tip metodic neapărat, dar uneori mă trezesc calculându-mi mișcarea următoare. Cu nucul, am avut o relație foarte metodică. Stând călare, în șa, am cercetat cu multă atenție trunchiul care
La Râmnicu-Vâlcea, în „curtea păsărilor” din spatele casei unde m-am născut, erau doi nuci maiestuoși, unul așezat oarecum lateral, lângă un bazin de ciment despre care n-am știut niciodată la ce folosește,