N-am mai avut răbdare de a întoarce filele, așa că nu mai știu ce s-a întâmplat în cele patru cânturi ale Poveștii, scrise citeț, în creion, pe un caiet cu foi veline (altele sunt pe maculator). Și, ca o probă de cât de în serios mă luam bietul de mine, adaug că poemul cu pricina… Citește mai departe
AM PĂSTRAT DESTUL de puține pagini din romanele pe care le-am scris sub influența lui Jules Verne. Colecția Familiei am pierdut-o în mare parte. Unele dintre romane au apărut în foiletonul ei. Să le fi scris direct acolo? Asta ar explica absența. Am dat, în schimb, în mapele mele, peste alte reviste care au luat locul… Citește mai departe
La treisprezece-paisprezece ani eram, desigur, mult mai sensibil la aventurile personajelor. Dar faptul de a fi citit romanul de câteva ori (cu puține am mai procedat așa) îmi dovedește că eram atras și de altceva decât de aceste aventuri, care-mi deveniseră perfect cunoscute, în cele mai mici amănunte. Recitind romanul de curând, am fost surprins… Citește mai departe
Mă întorc la cititul literelor. N-am nicio îndoială că atunci când am mers la școală, în toamna lui 1946, le știam. Aveam obiceiul să silabisesc tot ce vedeam pe pereții clădirilor, pe firme. Și astăzi citesc tot ce-mi cade sub ochi. Probabil că, tot silabisind, am învățat alfabetul. Așa că abecedarul n-a reprezentat o problemă… Citește mai departe
…Încă un fragment din copilăria (mea) glorioasă. Scris ca și cum ar fi fost decupat cu grijă din foaia velină, casantă, a unei zile ca toate celelalte, scăldată în pura bucurie de a fi. Alt episod din lumea alcătuită din cuvinte al căror sens nu-l înțelegeam deplin. Unul dintre ele era „alimente”. Avea o sonoritate… Citește mai departe
La rubrica de astăzi, ascultați mărturiile deosebit de vii ale poetei și prozatoarei IOANA NICOLAE, mărturii legate de Sărbătoarea Paștilor, așa cum o trăia în copilăria petrecută la Sângeorz-Băi. Dar și cum o trăiește astăzi. Ioana Nicolaie – scriitoare, prozatoare, publicista; a lucrat în presă și în domeniul editorial ( a colaborat ca redactor la editurile Casa Radio, Polirom și Paralela 45); profesoară… Citește mai departe
„Am cunoscut-o pe Ester în copilărie, în casa bunicii, mai precis în albumul cu fotografiile ei din tinerețe. Ne-am întâlnit într-o zi de vară ploioasă, numai bună pentru răsfoit venerabilul album, pentru că bunica era într-o dispoziție melancolică și asta o făcea să povestească cu aceeași ușurință cu care broda catifeaua fixată în gherghef, pe… Citește mai departe