Aspirația perpetuă a literaturii și culturii române a fost și este aceea a sincronizării cu literatura și cultura lumii. S-a vorbit, cu mai multe prilejuri, despre militantismul românesc, necesar pentru cunoașterea și recunoașterea universală a spiritului creativ manifestat în spațiul dintre Dunăre, Carpați și Marea Neagră. Astăzi, promovarea culturii române și-a lărgit acțiunea și prin fenomenul – de neoprit, deocamdată – al emigrării, prin diaspora risipită în cele patru zări ale lumii. Dar nu pe ideea lărgită a sincronizării va cădea accentul în dialogul cu domnul academician NICOLAE MANOLESCU. Firul conducător este cel al discernământului: Oare este bună totdeauna sincronizarea? A fi mereu în pas cu lumea dinafară este benefic sau nu pentru cultura română? Ce am fi pierdut dacă, în veacurile de început ale literaturii române, în secolele al XVI-lea – al XVIII-lea, am fi fost perfect sincronizați cu Occidentul?
Ce se câștigă și ce se pierde în zilele noastre, dacă suntem și noi cuprinși în curentele vizibil manifestate în continentul american sau cel european? La toate aceste întrebări va răspunde distinsul critic și istoric literar, domnul academician NICOLAE MANOLESCU. Vă oferim o lecție (în sensul cel mai înalt al cuvântului) de discernământ, spirit critic și limpezime a receptării lumii în care trăim. Dialogul a fost difuzat la emisiunea „Revista Culturală Trinitas”, Radio Trinitas, în 28 ianuarie 2024.
