Cel mai mare premiu pentru creația lirică a unui autor este cel de la Botoșani: „Premiul Național de Poezie Mihai Eminescu”. În 2024, premiul i s-a decernat lui Lucian Vasiliu, poetul ieșean cu o formulă lirică numai a lui, în care cuvântul poetic este învestit și cu forța lui gravă, de profunzime, și cu aceea ludică, nu mai puțin sugestivă.
Lucian Vasiliu este autorul a numeroase volume de poezie, începând cu „Mona-monada”, Iași, Junimea, 1981, și continuând cu „Despre felul cum înaintez”, București, Albatros, 1983, „Fiul Omului”, București, Cartea Românească, 1986, „Verile după Conachi”, Iași, Junimea, 1990, „Mierla de la Casa Pogor”, Iași, Euchronia, 1994, „Dincolo de disperare”, Timișoara, Helicon, 1995, „Lucianograme”, Botoșani, Axa, 1999, „Atelier de potcovit inorogi”, Iași, Junimea, 2003, „Șobolanul Bosch”, Pitești, Paralela 45, 2006; „Cod numeric personal”, București, Cartea Românească, 2018, „Despre omul bun și frumos”, Chișinău, Știința, 2024, „Fragmonade”, Cluj-Napoca, Școala Ardeleană, 2024.
Aprecierile critice, în urma publicării acestor volume, au fost și sunt elogioase. „Poezia lui Lucian Vasiliu e făcută să rămână.” scrie criticul Bogdan Crețu, în remarcabila prefață la volumul antologic „Meteorolog de serviciu”, pe care editura Rocart l-a publicat în urma încununării lui Lucian Vasiliu cu „Premiul Național de Poezie Mihai Eminescu”.
Dintr-o convorbire amplă cu originalul poet ieșean, vă oferim o secvență, difuzată la emisiunea „Revista Culturală Trinitas”, Radio Trinitas, duminică, 16 martie 2025.
