Un capitol peste care nu pot să trec îl reprezintă poveștile. Ale lui Creangă se aflau printre cărțile din prima mea bibliotecă. Dovadă eticheta cu numărul 3 de pe cotor. Mama îmi
În mod cu totul curios, dintre lecturile de care îmi aduc aminte nu fac parte decât foarte puține „cărți pentru copii”. Să mi se fi părut neserioase, mie, care mă credeam deja
Mă întorc la cititul literelor. N-am nicio îndoială că atunci când am mers la școală, în toamna lui 1946, le știam. Aveam obiceiul să silabisesc tot ce vedeam pe pereții clădirilor, pe
Cu scrisul este, evident, altceva. Știu destul de exact când am început să scriu. Prin clasa a treia sau a patra primară am compus o poezie din care îmi amintesc doar două
„În ultima vreme, am trăit sentimentul că în mine se acumulează tot felul de lucruri care nu-și pot găsi expresia corectă prin intermediul unei forme artistice obiective cum este romanul”, scrie Yukio
Nu sunt un tip metodic neapărat, dar uneori mă trezesc calculându-mi mișcarea următoare. Cu nucul, am avut o relație foarte metodică. Stând călare, în șa, am cercetat cu multă atenție trunchiul care
La Râmnicu-Vâlcea, în „curtea păsărilor” din spatele casei unde m-am născut, erau doi nuci maiestuoși, unul așezat oarecum lateral, lângă un bazin de ciment despre care n-am știut niciodată la ce folosește,
Să nu uit concurența pe care o făcea cititului joaca. Nu școala. Joaca. Școala o sacrificam fără părere de rău, deși nu mi-am ascuns niciodată manualele printre buruieni ca micul erou al