A plecat dintre noi un foarte mare critic de teatru. Cel mai mare pe care l-au avut timpurile noastre: GEORGE BANU, președinte de onoare al Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru. După ce a deținut două mandate de președinte al acestei foarte importante asociații internaționale.
Publicul larg din România știe puțin despre George Banu, probabil. În comunitatea intelectualilor noștri este, desigur, cunoscut, mai ales prin cărțile pe care, după 1990, am putut să le citim în voie. Pentru că George Banu s-a stabilit în Franța, la Paris, începând cu 1973. După 1990, însă, a revenit frecvent în România.
George Banu s-a născut la 22 iunie 1943, la Buzău. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” din București, secția Teatrologie-Filmologie. În Franța, a fost profesor universitar la Sorbona, dar a predat și la alte universități din Europa. A fost repede recunoscut ca unul dintre cei mai mari gânditori ai fenomenului teatral și artistic din Europa și din lume. După ce și-a susținut trei doctorate, unul la București și două la Paris, pe teme din domeniul dramaturgiei, George Banu a început publicarea operei sale de critic de teatru. Suprafața acestei opere este atât de mare, încât nu vom aminti aici decât o parte a titlurilor: „Teatrul memoriei”, „Roșu și aur: teatrul spectatorului”, „Actorul pe calea fără de urmă”, „Ultimul sfert de secol teatral”, „Peter Brook. Spre teatrul formelor simple”, „De la moartea copilului la uciderea copilului – teatru și sculptură”, „Scena supravegheată. De la Shakespeare la Genet”, „Spatele omului: pictură și teatru”, „Repetițiile – teatrul reînnoit în secolul regiei”, „Teatrul de artă sau Forma și viața”, „Cortina sau fisura lumii”, „Parisul personal. Autobiografie urbană”, „Nocturne”, „Ușa, o geografie intimă”, „Monografiile neîmplinirii”, „Mitologii și miniaturi”, „Isușii mei sau coexistența cu arta sacră”, „Teatrul și spiritul vremii”, „Obiecte rănite”, ultimele două apărute în 2021 și 2022.
Am realizat cu George Banu numeroase interviuri, convorbiri, dialoguri, atunci când revenea la București, la Sibiu (la Festivalul Internațional de teatru) sau în alte locuri din țară, dar și la Salon du Livre de la Paris.
Am selectat, pentru rubrica „Dreptul la memorie”, o secvență dintr-o convorbire cu ilustrul critic de teatru, înregistrată în 2014, despre cărțile apărute în acei ani. Fragmentul a fost difuzat la emisiunea „Revista Culturală Trinitas”, Radio Trinitas.
