Modernitatea recentă nu este decât încă o dată modernitatea clasică, dar una scăpată din frâu, lipsită de cenzura discernământului” – scria Horia-Roman Patapievici în volumul Discernământul modernizării, Humanitas, 2004. „Vrem să construim identități nu comunitare, adică înrădăcinate, ci la purtător, adică după bunul plac al fiecăruia. Suntem încurajați să ne facem de cap, în particular, dacă acceptăm supunerea la regula jocului, în spațiul public.”
E de meditat la aceste fraze care sugerează, printre altele, „modificarea raportului unui popor față de tradiția sa.” Paul Hazard o numea „criza conștiinței europene”.
Vă recomandăm, din volumul amintit al lui Horia-Roman Patapievici, capitolul „Despre faptul de a fi român”, în care, exemplificând pe cazul Cioran la Paris, autorul dezbate raportul între centru și periferie. Deși se află în centru, la Paris (pe la jumătatea secolului anterior), Cioran trăiește un tip de suferință, a periferiei din care venea, a străinului, a ex-centricului.
Nu insistăm, mai ales că accentul nostru ar cădea pe militantismul pentru cunoașterea identităților așa zis periferice, așa zis minore.
Criticul și istoricul literar Christian Crăciun revine la raportul centru și periferie, analizând atitudinea noastră, a românilor, față de un intelectual din centrul elitei, adică față de Horia-Roman Patapievici. În atenția lui Cristian Crăciun se află ediția a doua a volumului Omul recent, Humanitas, 2020 (prima ediție a apărut în 2001). Este una dintre cele mai mari cărți ale gândirii românești din perioada postdecembristă.
Comentariul lui Cristian Crăciun a fost difuzat la Revista Culturală Trinitas, din 3 mai 2020, Radio Trinitas. Realizator: Teodora Stanciu
[audiomack background=”1″ src=”https://audiomack.com/embed/song/memorie-culturala/cristian-craciun”]
