În 5 mai 2026, s-au împlinit două decenii de la strămutarea în veșnicie a doamnei academician Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Maica Benedicta. Această dată din calendarul nostru cultural-spiritual fost marcată, printr-o Sesiune omagială desfășurată în Aula Academiei Române și organizată de Academia Română, Fundația „Credință și Creație. Acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Maica Benedicta” de la Mănăstirea Putna, Institutul de Istorie și Teorie literară „G. Călinescu” și Muzeul Național al Literaturii Române.
Aula celui mai înalt for cultural al României a fost arhiplină. Portretul complex al acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Maica Benedicta, traiectoria de viață și vasta operă intrată în patrimoniul culturii române au constituit temele conferințelor susținute de:
- academician Marius Andruh, președintele Academiei Române
- academician Mircea Martin, președintele Secției de Filologie și Literatură a Academiei Române
- arhimandrit Dosoftei Dijmărescu, Mănăstirea Putna, exarh cultural al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților
- prof. univ. Mihai Zamfir, membru de onoare al Academiei Române
- prof. univ. Laura Bădescu, director al Institutului de Istorie și teorie literară „G. Călinescu”
- Carmen Brăgaru, cercetător științific la Institutul de Istorie și teorie literară „G. Călinescu”
- profesor Teodora Stanciu, președinta Fundației „Credință și Creație. Acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Monahia Benedicta”
- conf. univ. Silviu Mihăilă, Academia de Studii economice din București
- protosinghel Gherasim Soca, Mănăstirea Putna
- prof. univ. dr. habil. Dacian Andoni, Universitatea de Vest din Timișoara – Facultatea de Arte, pictor
În finalul sesiunii omagiale, a fost vizionat filmul „Zoe Dumitrescu-Bușulenga, cununa devenirii”, realizat de regizoarea Cristina Chirvasie. Moderatorul întâlnirii a fost prof. univ. Ioan Cristescu, director general al Muzeului Național al Literaturii Române.
*
Acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Monahia Benedicta a fost o personalitate de excepție a culturii și spiritualității românești. A venit pe lume în 20 august 1920 și a trecut la cele veșnice în 5 mai 2006. Era fiica lui Nicolae Dumitrescu, jurist și doctor în drept, și a Mariei Dumitrescu, filolog.
Distinsa doamnă profesor universitar, cu un magisterium rar pentru mulți dintre intelectualii umaniști formați la Literele bucureștene, are o biografie intelectuală și spirituală exemplară. Mintea sclipitoare era deopotrivă cuprinzătoare și pătrunzătoare. Înțelegea, poate ca nimeni altul, sufletul românesc și creativitatea lui spirituală.
Acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga a fost eminescolog de vârf – și, în acest domeniu, e nevoie de critici literari mari spre a-i interpreta exegeza –, apoi remarcabil comparatist – predând Literatură universală și comparată la Facultatea de Filologie din București –, a fost critic și istoric literar, eseistă preocupată de probleme de filosofie, drept, etică, estetică, filosofia culturii. S-a pronunțat cu elocință și substanță, în domeniul criticii de artă, al muzicii clasice și al altor arte. Probá oriunde poliglotismul ei: vorbea franceză, din familie, apoi engleză, germană, italiană, chiar portugheză și spaniolă. Învățase, însă, și dialectul aromân, ca să poată vorbi cu familia soțului. A fost o vizionară, cu deschidere constantă către dialogul cultural european și universal.
A ocupat, în cadrul Academiei Române, funcția de președinte al Secției de Filologie și Literatură, apoi pe aceea de vicepreședinte al Înaltului For, a fost director al Institutului de Istorie și Teorie literară „G. Călinescu” din București și, nu în ultimul rând, director al Accademia di Romania din Roma.
Chemarea spirituală, spre credința adâncă, a venit prin bunicul din partea mamei, preot, și printr-o soră a bunicii materne, pe care i-a evocat în unele interviuri de după 1990. Își petrecea verile la Mănăstirea Văratec, în casa Maicii Benedicta Braga. I-a fost aproape, până la sfârșitul vieții, devotata Maica Eufrosina Jescu, de la Mănăstirea Văratec. Acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga a intrat, în cinul monahal cu numele Benedicta, urmând tradiția unor doamne și domnițe din istoria noastră. Dorința testamentară a fost aceea de a fi înveșnicită în pământul sacru al Mănăstirii Putna. Mormântul îi este îngrijit, cu dragoste duhovnicească, de obștea Mănăstirii Putna, păstorită, cu înțelepciune, de vrednicul ei stareț, Arhimandrit Melchisedec Velnic.
*
De la Sesiunea Omagială, desfășurată în 5 mai 2026, în Aula Academiei Române, vă oferim cuvântul domnului acad. MIRCEA MARTIN, președintele Secției de Filologie și Literatură a Academiei Române, fost student al profesoarei de elită – autentic model paideic – Zoe Dumitrescu-Bușulenga.
