„E într-una din imaginile dintre cele mai sezisante, o piesă din cele recente, un chirpici neliniştitor, care germinează ţepos – sunt paiele care ies din structura de pămînt – ce ar putea totodată să apară, de departe,drept un creştet. Te duci cu gîndul la Zurbarán, la Odilon Redon, figurînd mari victime ale supliciilor patetice într-o arie, care-l cuprinde şi pe Ioan Botezătorul şi pe Orfeu. Există în zidire, de fapt, un destin al construcţiei, care depăşeşte puritatea inginerească şi dorinţa nedomolită de raţionalizare, legată de construcţie. Intrevăd în aceasta o fertilă promisiune, mijesc într-acolo benefic noi punţi făcînd posibile noi sinteze.”
Fragment din cuvântul domnului Dan Hăulică la vernisajul expoziţiei Dacian Andoni, „Pămînt + Construcţie”, la Muzeul de Artă Timişoara, iunie 2011
