„Fiul Agapiei”, poetul și eseistul Gheorghe Simon a plecat dintre noi în 15 mai 2021. Se născuse pe 27 martie 1950, lângă Mănăstirea Agapia.
A fost un student strălucit al Facultății de Litere de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași și a primit, la absolvire, recomandarea Senatului Universității pentru învățământul superior. Dar Gheorghe Simon nu a beneficiat de această recomandare, rămânând profesor de limba franceză, în satul natal, Agapia.
A semnat numeroase volume de versuri, eseuri, reflecții, toate având ca ax credința creștină: „Fulgere captive”, „Viața după Iisus”, „Duminica absențelor”, „Ardere de tot”, „Amin Agapia”, „Fractalia”, „Dialoguri la Agapia” (cu prof. Mihai Zamfir), „Dumnezeu citește din cartea vieții”, „Jurnalul unei asceze”, „Nume și chipuri”, „Canonul iubirii”, „Fiul Agapiei”, „Agapia perpetua”, „Calea iubirii”, „Liturghia clipei”, „Calea numelui”.
A fost membru al Uniunii Scriitorilor și al Asociației Europene „François Mauriac”. A lăsat, în manuscris, volumul de eseuri „Cuvântul și ordinea divină”, încredințat scriitorului și prietenului Adrian Alui Gheorghe.
Puteți asculta vocea lui Gheorghe Simon, dintr-o înregistrare realizată la Radio Trinitas, cu mai mult timp în urmă, și difuzată duminică, 23 mai 2021, la emisiunea „Revista Culturală Trinitas”. Este vorba de trei poeme dedicate mănăstirilor: Agapia, Văratec și Putna.
[audiomack background=”1″ src=”https://audiomack.com/embed/song/memorie-culturala/13637551″]
