Generația optzecistă din literatura română contemporană (scriitori care au debutat în anii ʼ80 ai veacului anterior) are două ramuri mari: aceea lunedistă (a „Cenaclului de Luni” din București, cenaclu condus de Nicolae Manolescu) și aceea echinoxistă a Cenaclului și mai ales a revistei clujene „Echinox”, condusă, la începuturi, de Marian Papahagi, Eugen Uricaru, Ion Pop.
În impresionantul volum „Linia de contur” (tomul al II-lea), criticul literar de vocație Daniel Cristea-Enache distinge între modalitatea metaforică și simbolică a optzeciștilor clujeni și ironia muntenească și metatextul bucureștenilor. Adrian Popescu, Ion Pop, Dinu Flămând, Emil Hurezeanu, Nicolae Prelipceanu, Ion Mircea, Ion Mureșan, Ion Cristofor, Ioan Moldovan sunt câțiva dintre poeții de la „Echinox”, iar Mircea Cărtărescu, Alexandru Mușina, Ion Stratan, Traian T. Coșovei, Mariana Marin, câțiva dintre liricii bucureșteni.
Ioan Moldovan, unul dintre Ioanii echinoxiști, a plecat în veșnicie pe 7 septembrie 2024, la 72 de ani. Se născuse în 1952, la Mureșenii de Câmpie, Cluj. Absolvent al Filologiei clujene, redactor și secretar general de redacție la „Echinox” (1975-1976), redactor-șef al revistei orădene „Familia” (1990-2020), Ioan Moldovan a publicat peste zece volume de poezie, despre care au scris numeroși critici literari din generații diferite. „Viața fără nume” (1980) a fost volumul de debut al lui Ioan Moldovan, iar „Mainimicul” (2010) și „Multe ar mai fi de spus” (2019), ultimele.
La actuala ediție a rubricii „Dreptul la memorie”, vă propunem un dialog cu criticul literar Daniel Cristea-Enache despre regretatul poet Ioan Moldovan. Convorbirea a fost difuzată la emisiunea „Revista Culturală Trinitas”, Radio Trinitas, în 8 septembrie 2024.
