Ore, zile, ani de prietenie.

3 mins read

Apariția recentă a unui volum de excepție, cu titlul Ore, zile, ani de prietenie. Corespondență Ion Pop – Mircea Zaciu (1964-2000), Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, a generat fireasca întrebare: Ce însemna „scrisoarea”, altădată, adică dinainte de explozia mijloacelor electronice de comunicare?

„Scrisoarea”, spunea Emil Cioran, înseamnă „dialog cu un absent” (am citat din Scrisori către cei de acasă, Humanitas, 1996). Noi ar trebui să folosim verbul la trecut: „a însemnat”, pentru că, astăzi, „dialogul cu un absent” rămâne, dar nu prin intermediul scrisorii tradiționale, ci al mail-ului, whatsapp-ului etc.

Diferența dintre cele două feluri de dialog este uriașă. Distinsul nostru invitat, domnul profesor universitar ION POP, critic și istoric literar, poet profund, cel care a îngrijit volumul amintit mai sus, ne spunea într-o convorbire, purtată cu câtva timp în urmă, că „scrisoarea” presupunea mult mai multă atenție la modul de a scrie, la literă, la exprimare frumoasă, la închegarea unei idei, în rândurile sau paginile trimise prin poștă unor prieteni, colegi, rude ș.a.m.d. Mail-ul de astăzi este reducționist din punct de vedere lexical, neîngrijit, uneori cu o limbă română incorectă, nerespectată. (Nu generalizăm!)

Ei bine, volumul de corespondență Ion Pop – Mircea Zaciu (1964-2000) reprezintă un model epistolar. El nu privește numai viața personală, ne spunea domnul Profesor Ion Pop, ci și peisajul unei lumi în care a trăit mentorul domniei sale, Mircea Zaciu, și în care s-a format și discipolul, devenind, la rându-i, profesor universitar, critic și istoric literar. Portretul complex pe care ION POP îl alcătuiește dascălului său, Mircea Zaciu (plecat la Domnul în anul 2000), conturează ideea de civilitate și civilizație în comportamentul lui, bazat pe o prietenie exigentă, intuiția talentului, la unii tinerii care-l înconjurau, spiritul constructiv (în ciuda unor acidități pe care le avea uneori). Mircea Zaciu era un ardelean tipic, adică „ducea lucrul până la capăt”, cum spunea Lucian Blaga. Supravegherea pe care o exercita asupra discipolilor era frumoasă și productivă.

Vă propunem să ascultați o secvență din convorbirea cu domnul profesor universitar Ion Pop, despre relația cu magistrul său, Mircea Zaciu, secvență urmată de lectura uneia dintre scrisori. Fragmentul a fost difuzat la „Revista Culturală Trinitas”, Radio Trinitas, în 31 ianuarie 2021.

Teodora Stanciu - Profesoară de română, franceză, publicistă. Realizatoare de emisiuni complexe la Redacția Literară „Vasile Voiculescu”: „Revista literară Radio”, „Etică-Estetică”, „Universitatea Radio”, „Mari cărți, mari civilizații” etc. la Radio România Cultural (1990-2013). În prezent realizatoarea emisiunii „Revista culturală" la Radio Trinitas. Laureată a diferitor premii, inclusiv Premiul Academiei Române pentru emisiuni la Radio România Cultural (2009). Decorată cu Ordinul Național Pentru Merit în grad de Cavaler acordat de Președinția României în 2014.

Previous Story

Ruxandra Garofeanu…

Next Story

Despre Shakespeare…

Latest from Blog

Istoria istoriei

„Istoria istoriei” reprezintă ultimul capitol din „Istoria critică a literaturii române” (ediția a II-a, revăzută și

Despre Shakespeare…

Unul dintre tinerii noștri intelectuali erudiți, reîntors în țară după stagii de formare în Europa, este

Ruxandra Garofeanu…

La plecarea în veșnicie a criticului de artă Ruxandra Garofeanu, i-am solicitat domnului HORIA ROMAN PATAPIEVICI