Tot istorice sunt și dramele în versuri pe care le regăsesc prin alte caiete. N-am sfârșit niciuna, deși am început o groază. Modelul era, ați ghicit!, Alecsandri. La Hașdeu și la Davila nu ajunsesem. Dar ce nevoie aveam de ei? în Alecsandri, era totul. Oarecare influență avuseseră și piesele lui
Read MoreAcum mulți ani, chiar de ziua în care împlineam o anumită vârstă, un telefon mi-a reamintit că promisesem să scriu pentru radio un portret al lui Alexandru Ivasiuc. Orice altă treabă de
În mod cu totul curios, dintre lecturile de care îmi aduc aminte nu fac parte decât foarte puține „cărți pentru copii”. Să mi se fi părut neserioase, mie, care mă credeam deja
Nu sunt un tip metodic neapărat, dar uneori mă trezesc calculându-mi mișcarea următoare. Cu nucul, am avut o relație foarte metodică. Stând călare, în șa, am cercetat cu multă atenție trunchiul care
La Râmnicu-Vâlcea, în „curtea păsărilor” din spatele casei unde m-am născut, erau doi nuci maiestuoși, unul așezat oarecum lateral, lângă un bazin de ciment despre care n-am știut niciodată la ce folosește,
Tocmai m-am întors de la deschiderea oficială a Salonului internațional de carte Bookfest. Într-adevăr, avem nevoie de o sărbătoare a Cărții. De o celebrare a spiritului prin lectură. De o călătorie infinită
Să nu uit concurența pe care o făcea cititului joaca. Nu școala. Joaca. Școala o sacrificam fără părere de rău, deși nu mi-am ascuns niciodată manualele printre buruieni ca micul erou al
A existat dintotdeauna la mine o legătură între boală și lectură. Cred că ea s-a înnodat pe la nouă sau zece ani. Odată cu biblioteca proprie la care m-am referit. Am făcut
ÎNTÂMPLAREA CEA MAI BINE PĂSTRATĂ ÎN MINTE așteaptă să fie povestită. Am scris-o mai demult și am și publicat-o într-o revistă, sub nu mai știu ce titlu, fiindcă acela pe care-l dădusem