Tot istorice sunt și dramele în versuri pe care le regăsesc prin alte caiete. N-am sfârșit niciuna, deși am început o groază. Modelul era, ați ghicit!, Alecsandri. La Hașdeu și la Davila nu ajunsesem. Dar ce nevoie aveam de ei? în Alecsandri, era totul. Oarecare influență avuseseră și piesele lui
Read More
La treisprezece-paisprezece ani eram, desigur, mult mai sensibil la aventurile personajelor. Dar faptul de a fi citit romanul de câteva ori (cu puține am mai procedat așa) îmi dovedește că eram atras
Apariția recentă a unui volum de excepție, cu titlul Ore, zile, ani
Revistele pe care le-am tot scos m-au silit să fac şi critică
Între cititor şi critic legătura este superficială: amândoi citesc. Nu e adevărată nici măcar supoziția că trebuie să-ți placă să citești ca să fii critic. Trebuie să-ți placă să scrii despre cărţi,
În copilărie şi în adolescență făceam adesea drumul de la Sibiu la Râmnicu-Vâlcea, de obicei în vacante, de Crăciun şi de Paști. Am foarte limpede în minte o astfel de călătorie şi
Revistele pe care le-am tot scos m-au silit să fac şi critică literară. Proiectasem chiar un volum (lucram totul pe picior mare, ce mai!) intitulat Din condei,şi care urma să cuprindă zece
N-am mai avut răbdare de a întoarce filele, așa că nu mai știu ce s-a întâmplat în cele patru cânturi ale Poveștii, scrise citeț, în creion, pe un caiet cu foi veline
Tot istorice sunt și dramele în versuri pe care le regăsesc prin alte caiete. N-am sfârșit niciuna, deși am început o groază. Modelul era, ați ghicit!, Alecsandri. La Hașdeu și la Davila
AM PĂSTRAT DESTUL de puține pagini din romanele pe care le-am scris sub influența lui Jules Verne. Colecția Familiei am pierdut-o în mare parte. Unele dintre romane au apărut în foiletonul ei. Să
La treisprezece-paisprezece ani eram, desigur, mult mai sensibil la aventurile personajelor. Dar faptul de a fi citit romanul de câteva ori (cu puține am mai procedat așa) îmi dovedește că eram atras
Insula misterioasă de la vechea Editură a Tineretului, în traducerea Madelenei Samitca și a Ioanei Eșanu și cu prefața lui B. Elvin, anul de grație 1953, mi-a marcat ca niciun alt roman adolescența