Moto: „Ai devenit prizonierul vieții pe care ai încercat s-o furi. Cum este?” Andreea Nanu este marea surpriză a romanului românesc din ultimii ani. A debutat, începând cu 2014, direct cu o tetralogie, un fel de Carte a AnoTimpurilor, o saga masivă, peste 2000 de pagini, dusă la capăt în
Read More
Privesc peisajul imobil. Privesc imobil peisajul care se desenează prin ceața diafană dincolo de fereastră. De fapt, cel imobilizat sunt eu. Cum ar fi dacă aș putea schimba locul cu peisajul din
Într-o dimineață, domnului Bluthner i s-a adus la cunoștință printr-o decizie administrativă
PRIMA CARTE PE CARE am citit-o? N-am nici cea mai mică idee.
A existat dintotdeauna la mine o legătură între boală și lectură. Cred că ea s-a înnodat pe la nouă sau zece ani. Odată cu biblioteca proprie la care m-am referit. Am făcut
Privesc peisajul imobil. Privesc imobil peisajul care se desenează prin ceața diafană dincolo de fereastră. De fapt, cel imobilizat sunt eu. Cum ar fi dacă aș putea schimba locul cu peisajul din
ÎNTÂMPLAREA CEA MAI BINE PĂSTRATĂ ÎN MINTE așteaptă să fie povestită. Am scris-o mai demult și am și publicat-o într-o revistă, sub nu mai știu ce titlu, fiindcă acela pe care-l dădusem
„- Citesc tot timpul. Nu mă despart niciodată de romanele mele. Îmi amintesc de ziua în care vecinul era să bage cuțitul în nevastă-sa, de beat ce era. Eu ieșisem să pasc
La salonul de carte LIVRE PARIS (24-27 martie 2017), George Banu, președinte de onoare al Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru, și-a lansat trilogia „Parisul meu personal”, Editura Nemira, București, 2017, trilogie compusă
PRIMA CARTE PE CARE am citit-o? N-am nici cea mai mică idee. Pot presupune însă când am citit prima carte. În clasele primare: înainte, în orice caz, de a împlini nouă ani,
“Granitele s-au topit. Pentru noi, „acasa” poate fi oriunde in aceasta lume ». Fara patima si perfect echilibrat, tanarul aflat in dreapta mea a verbalizat ceea ce gandeste (probabil) o intreaga generatie. „Millenials”
Într-o dimineață, domnului Bluthner i s-a adus la cunoștință printr-o decizie administrativă că urmează să moară. „Pianul nu-și are nici un rost aici, mai e și dezacordat.” „Bine dar, ar putea fi