„Fotoliul meu și al tău, față în față, lângă fereastră. Îmi amintesc că stăteau la fel și înainte de accident, doar că locul meu era mai mult gol. Am fost ani de
Privesc peisajul imobil. Privesc imobil peisajul care se desenează prin ceața diafană dincolo de fereastră. De fapt, cel imobilizat sunt eu. Cum ar fi dacă aș putea schimba locul cu peisajul din
„Dragă Ida, îți scriu o scrisoare în minte. Nu voi putea să aștern pe hârtie aceste cuvinte, nici să le rostesc vreodată, sunt doar frânturi de gânduri din care vreau să fac
„Cititorul va coborî în poveste apăsând cu grijă pe fiecare cuvânt, aşa cum păşea Anica pe treptele care duceau în pivniţă. După aceea va căuta să vadă dacă cuvintele sunt vii, aşa
Eram în Sâmbăta Mare. Se pleca încet spre seară. Toată ziua zumzăisem prin jurul Anicăi. Oale, străchini, strigăte, găini, eu…de toate! Anica face cozonaci. Pune lapte, făină, ouă, zahăr. Miroase vanilia, dulce
„- Citesc tot timpul. Nu mă despart niciodată de romanele mele. Îmi amintesc de ziua în care vecinul era să bage cuțitul în nevastă-sa, de beat ce era. Eu ieșisem să pasc
Întâlnirile rămân esențiale, însă la fel de important este și contextul în care ele se petrec. Canavaua, pânza de fond, nu este un simplu decor, întregind sensul unei întâlniri pe care o
Într-o dimineață, domnului Bluthner i s-a adus la cunoștință printr-o decizie administrativă că urmează să moară. „Pianul nu-și are nici un rost aici, mai e și dezacordat.” „Bine dar, ar putea fi