Habent sua fata libelli. Cărțile au soarta lor. Adică, după publicare, se desprind de cel care le-a scris și își urmează propriul drum. Astăzi dictonul latin comportă și alte note de comentariu, mai ales cea despre marketingul cărții, dar nu insistăm aici. Altceva dorim să adăugăm aici. Dictonul Habent sua
Read More(Continuarea articolului de aici) În scopul celor afirmate în primul număr, editorialul Secolul comunismului, care însoțește numărul pe octombrie 1961 este și mai penibil partinic. Cum era de așteptat, numărul este dedicat
Constantin Noica nota, aproape biblic, la numărul 300 al revistei: „Ca prin «cheile» unui rîu, prin canalul Secolului 20 au trecut în spațiul nostru spiritual apele vii ale veacului”. Primul număr, cu
Ne-am obişnuit (poate pentru că atâţia ani victimele comunismului au fost uitate, contestate sau chiar hulite) să folosim sobrietatea ştiinţifică şi să evităm abordarea sentimentală a cercetărilor. Acolo unde am găsit documente
Una dintre bucuriile mele atunci când sunt la Sighet este să stau lângă ușa Memorialului privind și comparând expresia celor ce intră în muzeu – calmi și distinși, pregătiți pentru o descoperire
Prin anii ’90, apăreau, la Editura Dacia, patru volume cu titlul „Dreptul la memorie”, în lectura lui Iordan Chimet. Ele erau alcătuite din fragmente reprezentative pentru cultura română, semnate de mari personalități